S-a transformat din iritare in nervozitate, apoi am trecut prin faza de stupefactie si am ajuns ulterior la indignare, pe care am lasat-o sa ma duca in directia in care am crezut ca oamenii buni pot influenta oamenii rai.
Povestile despre bine si rau imi creaza, din copilarie, un sentiment de duiosie la adresa candorii, optimismului si naivitatii cu care personajele bune le infrunta pe cele rele si ies invingatoare. Cu mainile goale, prin puterea spiritului, a gandului si a cuvantului. In povesti.

In lumea noastra lucrurile nu stau asa, si am sperat, alimentata de toate incercarile care au sfidat imposibilul, ale tuturor oamenilor din jurul meu, ca va fi bine. Am simtit ca se va intampla ceva frumos si bun, ca energiile noastre comune vor genera o reactie de bun simt, nu o minune. Cred ca nebunia oamenilor buni naste minuni. Aici era vorba doar de bunul simt si de dreptul la viata, nu de vreun miracol. Dar nu s-a intamplat nici macar asta.

In tara asta, in mizeria asta, ca sa obtii ceva normal, o atitudine umana, trebuie sa ai puteri supranaturale. Doar asa faci sa se miste o sutime din inertia si nesimtirea unora cu putere de decizie.
In tara asta suntem atat de mici, si bunul simt e atat de rar… si anumite cauze bune sunt sustinute si de oameni rai, am vazut eu asta azi.

Urati sunt oamenii, groaznic de urati.

Azi nu mai am putere sa ma revolt, m-a cuprins o tristete iremediabila…