Imi vine sa dorm, a prost. Iar cand mie mi se intampla asta, e semn rau. Semn ca iarasi tembela de minte se revolta fata de ce simt. Semn ca duc oboseala unui cal ce toata viata lui a carat greutati mai grele decat el. Un cal cu coastele iesite prin piele, pe care nu-l priveste nimeni, pentru ca asta e soarta lui, de animal de povara.

Odata, am starnit mila. De-asta, de-atunci, ma hranesc in permanenta cu zambetele celorlalti, pentru a putea arata tuturor un cal mandru, cu coama in vant, care alearga liber si se tavaleste pe cele mai dorite pasuni ale domnului.
Dar nu sunt. Am invatat sa mint.

Anunțuri