Eu traiesc intr-o lume frumoasa. Pentru ca m-am inconjurat de cativa oameni frumosi, iar pe ceilalti ii resping in cel mai natural mod cu putinta, fara sa-mi propun. Sunt oameni buni, in lumea asta, care fac bine. Ii cunosc pe unii dintre ei, am invatat de la ei. Am invatat sa sterg mizeria care ma acoperea si sa ma reintorc in mine, unde tot timpul a fost o culoare pe care eu nu o mai vedeam.

Sunt oameni mult mai buni si mai frumosi ca mine, curati ca niste sfinti, la inaltimea carora nu voi ajunge in viata asta. Dar mi-am propus, pentru viata asta, sa ajung la inaltimea mea. Nu ma mai intristeaza raul, pentru ca i-am inteles si rostul lui. Il izolez si nu-l scap din ochi, astfel incat contrastul sa devina din ce in ce mai mare, pana cand uratenia o sa cada in genunchi si o sa se predea. Asta e rostul binelui, sa umileasca raul, prin bunatate.

Anunțuri