Mor daca nu scriu despre Kuki! 🙂
Kuki este jucaria casei, un maidanez „conferentiar” (cum ii spun colegele din GIA), pe care l-am gasit cu prilejul unei conferinte de presa, pe str. Berthelot.
De ce scriu acum despre Kuki? Pentru ca am citit pe facebook, intr-un context oarecare, Unde e un necaz, Dumnezeu trimite un caine!” .
Si m-am gandit imediat la Kuki, si la cata bucurie imi aduce zilnic, cum ma face sa rad in cele mai neasteptate momente, si cum umple casa asta de veselie si de miscare. A si primit, in timpul scurt de cand ne-am imprietenit, tot felul de porecle conforme cu agitatia pe care o produce, iar cel mai bine i se potriveste „duracell”.
M-am gandit apoi la ce spunea O. Paler:
Voi care vă întoarceţi acasă
şi după ce-aţi închis uşa
spuneţi “bună seara”
voi nu ştiti ce-nseamnă
să intri pe o uşa tăcând.
si cat mi-era de familiar sentimentul acesta crunt de singuratate, inainte sa-i am pe ei. Pe mine ma asteapta intotdeauna cineva seara, cu nerabdare si cu bucurie, imi sar in brate, ma pupa si ma energizeaza, oricat de grea mi-ar fi fost ziua. (Ei sunt Kuki si pisicile).
Si n-o sa le pot multumi vreodata, nici lor pentru ca sunt atat de buni cu mine, nici tie pentru ca mi-ai aratat.
Agarttha's Blog 
George Secareanu a spus:
Fac parte din viata noastra, sunt famila noastra! Animalutele!
Chiar acum vorbeam cu mama mea, a ajuns la varsta pensiei si astazi a primit decizia, o pensie mult prea mica dupa o viata de munca. In gluma i-am spus ca atunci cand nu mai are bani, vindem cate o pisica, avem 10!
„Chiar daca ajung sa mananc urzici si alte ierburi de prin curte nu pot sa ma despart de nicio pisicuta” a zis!
Ar fi de neconceput sa intram intr-o curte goala. Intotdeauna cand venim acasa si ne ies pisicile si cateii in intampinare, si se bucura sincer ca ne vad, ne cuprinde un sentiment de…implinire!
Sa traiasca Kuki si sa va bucurati de nazdravaniile lui. Salutari de la Nana, Bobita, Ursu si inca 10 pisicoante! 🙂
p.s. Mult adevar in versuri!
George Secareanu a spus:
„Unde e un necaz, Dumnezeu trimite un caine!”
La 17.14 am scris comentariul anterior!
Pe la ora 19 m-am hotarat sa merg pana la servici; la cateva sute de metri de casa, la capul unui pod am vazut un catelus pe iarba, stingher, m-am temut ca e lovit de masina. Am oprit si am mers la el. L-am luat acasa. E orb complet, are cicatrice pe labute, merge mai greu si schioapata de un picior din fata.
A fost abandonat!
Mamei mele ii e foarte drag, dupa supararea de azi a fost impresionata de suferinta cainelui. Are o noua preocupare de acum! 🙂
Agarttha a spus:
🙂 🙂 🙂