Mi-am amintit de copilarie, pentru ca cineva a pus pe facebook Beautiful life, Ace of Base. Varul meu avea walkman, si-l lua pe camp, la sapa. Mi-l mai dadea si mie, daca-l rugam suficient de mult.

Pe vremea aceea am invatat ca bateriile, casetele, discurile de vinil si benzile de magnetofon sunt lucruri imposibil de obtinut. Tata ne  cumparase trenulet electric, chinezesc, si un ratoi cu joben care mergea si fuma dintr-o pipa. Dar ele zaceau in niste cutii tot timpul, puse sus, in biblioteca, alaturi de ceasurile rusesti cu gainuse care ciuguleau boabe. Care ar fi ciugulit boabe, daca nu erau puse la pastrare, in cutile de provenienta. Le pastra mama, sa ne dea cate unul la fiecare, cand ne maritam. De baterii tata nu avea bani niciodata, si tot anul tanjeam sa ne jucam cu jucariile acelea de care nu aveau prea multi copii. Le mai dadeam jos si ne uitam la ele, dar ne spuneau sa le punem repede la loc, ca sa nu le stricam.

Apoi bicicleta. Doamne, cat mai plangeam sa-mi umfle si mie rotile la bicicleta. Dar cand aveam pompa (ca o buna bucata de timp nu am avut), se spargea camera si nu avea niciodata bani sau timp (n-am inteles ce nu avea) ca sa se duca cu ea la vulcanizare. Si bicicleta a zacut nefolosita pe balcon ani intregi, pana intr-o vara, cand au dus-o la tara, ca se incurcau de ea. Era un Pegas albastru, foarte frumos, pe care l-am primit cand am luat premiul intai, in clasa a IIa. In clasa I am primit ceas de mana, electronic. Grena. Iar la 14 ani, pentru ca am intrat la pedagogic, am primit un inel de aur pe care nu aveam voie sa il port, ca sa nu mi-l fure cineva.

Se faceau targuri la vitan, duminica, si am vrut si eu blugi turcesti. Iar pe tata il durea cand piciorul, cand burta, cand trebuia sa plece, pentru ca apucase sa-mi promita, cred ca meritam, sau ceva.

De la tata am invatat sa mint.

Anunțuri