Am niste frustrari cat mine de mari. Si-as scrie cu ura, daca as fi capabila de asa ceva. Insa nu sunt, si-atunci scriu ca si pana acum, cu lacrimi de neputinta si de presupusa durere. Ca daca m-ar durea, m-as elibera. Insa nici macar nu ma mai doare, pentru ca am incremenit. Sunt suspendata in oscilatia dintre regele animalelor si o larva. Ambele la fel de importante pentru fire, doar regele mai apt sa calce cu piciorul lui de rege toata populatia de larve care-i inunda teritoriul.

Pana la urma, suntem egali, nu? Eu si o larva, supusul si stapanul, visele si frustrarile, slabiciunea si puterea. Egale? Doar libertatea nu are seaman. Si cu libertatea de a fi nu stim ce sa facem. Nici unii, nici altii.

Unii se erijeaza in invatati. Altii stiu si tac. Unii invata din te miri ce. Altora le e pusa pe tava invatatura, si nu inteleg nimic.

Nu poti fi stapan pana nu ai fost sclav. Si-atunci te intrebi cat de autentic e unul facut, nu nascut.
Si unii si altii suntem sclavii nostri, ai neputintei de libertate.

Anunțuri