A ajuns dupa-amiaza acasa, cu o sticla de vodca la subrat. Pisicile il asteptau calme, stiau ca el mai lipseste, dar se intoarce intotdeauna. A pus sticla pe masa si s-a trantit in canapea, fara sa-si fi scos bocancii. Ningea. A pornit televizorul si ceva din imaginile care curgeau pe ecran l-au readus in realitate. Era Craciunul.

S-a gandit: Ce dracu fac acum?
Casa era un haos: sticle goale, pahare rasturnate, haine aruncate pe toate spatarele scaunelor, „sarme” si aparate electronice, ale celor ce-i erau prieteni pentru ca stia sa repare magnetofoane Rostov, erau depozitate prin toate colturile, sub birou, pe lada cu asternuturi, si pe jos in bucatarie.

Era Craciunul si-l prinsese asa, nepregatit. Zice: bine ca am vodca. Telefonul nu mai sunase de cateva zile, semn ca oamenii erau prinsi de cumparaturi si de familii, mai rar cineva care sa te intrebe de sanatate zilele astea. Daca nu te prinde Craciunul sanatos, ghinionul tau. Pe el il prinsese singur, ca in toti anii, dar parca acum i se parea ciudat ca a ratat Ajunul.

Suna. O voce mica il intreaba, intrandu-i in ureche, daca o sa fie acasa mai tarziu. Isi zice printre dinti: unde dracu sa fiu? si ei: sigur, tocmai m-am intors. Ea spune: sa nu bei nimic pana ajung.

Intr-o ora ii deschidea usa. ” – A! ai luat vodca, zice. O sa bem vin.”  Si-a ramas vreo 6 ani.

Anunțuri