Am avut intotdeauna puterea sa pastrez ce-a fost bun de la orice om, chiar daca viata ne-a pus pe cai diferite, chiar daca m-au dezamagit, chiar daca m-au mintit, chiar daca am vazut ca erau mici si neputinciosi.

Am avut puterea sa nu urasc, n-am urat niciodata, nici cand am fost batuta cu picioarele, nici cand am fost taiata cu cutitul, nici cand … A fost vina mea. Eu am ales, tot timpul.

Eu i-am ales pe oamenii de care m-am inconjurat, eu am ales situatiile in care m-am pus, eu am atras tot ce mi s-a intamplat. Din momentul in care am inteles asta, lucrurile au inceput sa se schimbe. M-a intrebat cineva, zilele trecute: „si? daca stii, te vindeci?” Da. Daca stiu, ma vindec. Stiu sa ma vindec de tot ce cred eu ca imi face rau. Eu, nu ceilalti.

Am avut azi o discutie cu o femeie care-mi era prietena acum10 ani. Nu pricep conceptul de prietenie de o viata. Either i became a freak, ori oamenii se cramponeaza in niste obisnuinte care le par atat de confortabile, incat le confunda cu adevarul. Acum ea nu ma intelege, doar ma invidiaza sincer, cu toata dragostea.

Dupa ce am inteles ca toate lucrurile din lumea asta au importanta pe care eu le-o dau, durerea a devenit suportabila. Iubirea a inceput sa aiba alt sens.

*e un ghiveci, ce-am scris eu aici. presimt ca voi scrie din ce in ce mai criptic. ca pana acum eram limpede precum cristalul. 😆

Anunțuri