Azi-noapte ma jucam cu un urs negru. Inainte sa te cunosc, mi-ar fi fost frica de ursi, mai ales daca erau negri. Cine a mai vazut urs negru ca o pantera? Dar cine mai vazuse atatea lucruri nevazute si neauzite, pe care eu le-am vazut si le-am auzit? Si-am ajuns sa ma joc noaptea cu ele, ca si cand ar face parte din universul meu, dintotdeauna.
Cand ti-e frica de ursi, nu te poti juca nici cu pisicile. Frica leaga omul de el insusi, e precum calcarul, care se depune pe un mecanism, si-i incetineste mergerea, pana il strica. Ca un bulgare rostogolindu-se, care e cand avalansa, cand bumerang. Frica e omul insusi, in micimea lui.
Erai acolo, si priveai cu drag joaca mea cu ursul negru. Te-am simtit ca esti mandru de mine.
Mia a spus:
Litania împotriva fricii, incantatia din ritualul Bene Gesserit
Sa nu ma tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea marunta, purtatoarea desfiintarii totale. Voi infrunta frica. O voi lasa sa treaca peste mine, prin mine. Si, dupa ce va fi trecut, imi voi intoarce ochiul interior si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi ramine doar eu.
Citat din Dune, de Frank Herbert