In timp ce eu nu dormeam, intr-o noapte, incercand sa scot din mine toata ciuda si furia fata de nesimtirea unora, Claudia scria cam acelasi lucru, pe Orasul Animalelor.

E bine ca nu sunt chiar singura, si e rau ca suntem atat de putini.

Fac parte dintr-un grup, GIA – Group Initiative for Animals, la care au aderat, pana acum, peste 6700 de oameni. Vad like, share, si „saracul, sper sa fie bine”. Vad cum oamenii se indigneaza si se lamenteaza, si deplang ipocrit soarta unui animal in stare critica, si se multumesc ca au fost buni si s-au induiosat. 

Mi s-a spus recent ca ar lua un animal din strada, daca-l gasesc ranit sau bolnav, dar ce sa faca cu el? Nu au bani sa-l trateze, nu au unde sa-l cazeze. E mai simplu sa-l lase sa moara acolo. Pentru ca va muri, fara doar si poate, intrucat sunt cateva zeci de oameni in tot orasul asta, de 2 milioane de locuitori, care POT sa-si dea ultimii 10 lei din portofel pentru o conserva unui caine. Dar sunt numai cateva zeci. Ceilalti nesimtiti dau din umeri si considera ca nu este problema lor. Sa rezolve asociatiile. Am doua vesti: asociatiile pe care le invocati, sunt oameni, ca si voi. Da, ca tine. Nu exista un alt cer deasupra asociatiilor, de unde pica niste bani. Si am o veste chiar proasta, pentru tine, cel care ai trecut ieri pe langa un caine lovit de masina: cainele acela va muri. Pentru ca „asociatiile”, aia cateva zeci de oameni despre care am vorbit mai devreme, nu primesc nici cel mai mic sprijin de la tine, omule „iubitor de animale”. Pentru ca atunci cand ti se solicita ajutorul (o donatie, cat de mica, sau cateva zile din viata ta, sa cazezi cainele ala), tu consideri ca se rezolva oricum, si fara tine, ca se va gasi cineva care sa-l preia in foster, sau care sa-i acopere costurile tratamentului. Raspunsul este NU. Consecinta nepasarii tale este ca toti cei cateva zeci de oameni isi umplu pana la refuz casele cu animale bolnave, si isi cheltuie toti banii pentru a mai fi primiti si alta data cu urgente la cabinet, si se inchide cercul, pentru ca sunt depasiti de probleme. Si-n timpul in care tu dai din umeri, sute de caini mor pe strada, pentru ca asociatiile nu-i mai pot prelua. 

Intreb (probabil retoric) pentru ce sunt acolo majoritatea oamenilor care au aderat la grup? As dori sa se intrebe si ei, si sa-si raspunda lor, nu mie. E facil sa „iubesti” animalele, compatimindu-le. As vrea sa se intrebe cand au oferit, ultima data, cazare temporara unui animal bolnav sau fara adapost. Cand au donat ultima data 5 lei!!! pentru tratament sau pentru hrana. Cand au facut ultima data ceva concret, cu mainile lor, nu cu mouse-ul sau cu tastele, pentru un animal? Cand au gandit, vreodata, problema in ansamblu, si cand au constientizat ca NU SE POATE sa simpatizezi cu o cauza, fara sa te implici. 

Ai un salariu din care abia iti acoperi cheltuielile? Locuiesti intr-o garsoniera? Ai un copil care ar PUTEA fi alergic la animale? Ghici ce! Si oamenii aia, din asociatii, la fel! Doar ca pentru ei nu exista scuzele astea penibile, puse in balanta cu o viata.

Intreb cand o sa invete omul roman sa fie solidar si sa ajute cu ceva mai mult decat un oftat. Am vazut zeci de apeluri, sute, care s-au soldat cu niciun rezultat. Din cateva mii de oameni raspunde UNUL singur. Ala e VOLUNTARUL din Romania? Asta-i tot ce intelegeti voi prin solidaritate si teamwork? Sa dam din umeri e tot ce suntem in stare sa facem? Vreti sa salveze asociatiile vieti, si voi sa fiti partasi la bucuria de a fi reusit EI? Cautati doar satisfactia din rezultatele altora?

 

Uita-te in urma: cainele ala, care plangea in parc cautandu-ti privirea, e rezultatul muncii tale.  Fii satisfacut de asta. Bravo!

 

Ma indoiesc ca vreti sa faceti ceva, pentru ca, daca ati vrea, ati  intreba cum puteti ajuta.

Anunțuri