Mi-am amintit, azi-noapte, camera copilariei.  A primei copilarii, camera in care am deschis ochii. O uitasem, pentru ca nu mi-a placut acolo, mie „casa parinteasca” nu-mi trezeste nicio vibratie. Era o casa veche, rece, plina de igrasie, uneori vedeam si soareci. Noi aveam un hol lung, o bucatarie si o camera. In bucatarie era ciment pe jos, si o chiuveta in perete, care era prea sus ca sa o pot folosi. Trebuia sa ne incaltam mereu cu papuci (de plastic), inainte sa iesim din camera. Nu suport nici acum papucii de plastic, au o denumire acum, aceia colorati cu gaurele. Nu i-am suportat niciodata, imi rodeau piciorul, mi-l incingeau, se lipeau de piele, alunecam din ei, intra praf… imi amintesc toate inconvenientele papucilor alora.

Camera… de-as putea face print screen, din memorie… Vreau sa-mi ramana amintirile astea, din acest motiv le scriu, si vreau sa le arat cui nu pricepe, oricum nu pricepe nimeni. In camera aceea, pe peretele cu usa, o soba de teracota. Care suplimenta caldura sobei mari, cand ramaneam fara lemne sau carbuni. Apoi soba mare, pe care mama usca rufe. Apoi patul in care dormeam toti trei (eu, mama si tata), apoi lada patului, unde ma ascundeam si-mi faceam „casuta mea”, apoi sifonierul, unde uneori gaseai ciocolata de-aia chinezeasca, cu ambalaj rosu, de la casa de comenzi, dar si singura carte din casa „Trandafirul galben”, dar si 1-2 sapunuri Fa, puse printre puloverele tricotate pentru mama, de bunica. Apoi toaleta cu oglinda, pe care stateau niste poze si o perie de par, dar la un moment dat a aparut un aparat albastru de telefon, pe care nu aveam voie sa pun mana. Apoi doua geamuri care iarna se umpleau cu portocale (nu mereu, aproape de Craciun), iar intre ele crestea un brad, care n-a lipsit in niciun an si pe care il gaseam facut dimineata. Imi amintesc si imprimeul draperiilor, si ornamentele din brad, si culoarea covorului de iuta de pe jos. In mijloc, o masa cu 4 scaune, in jurul careia alergam ca sa nu ma prinda sa ma bata.

Era frig. Am vazut-o pe o duduie la tv, zilele trecute, „cea mai bogata femeie din romania”, o prezentau ei. Care spunea lucruri obisnuite, despre viata, si a spus „imbratisarea, caldura pe care ti-o transmite mama atunci cand te tine in brate, iti da  mai tarziu increderea si stabilitatea, ca om”.
Mama mea nu m-a tinut niciodata in brate. Niciodata.

Anunțuri