Rasfoiam niste cursuri si ma gandeam ce porc lenes am fost toata viata, si cum se straduiesc alti oameni ca sa ajunga la un nivel pe care eu l-am dobandit intuitiv. Ma minunez cum dumnezeu stiu eu sa aplic niste lucruri pe care nu le-am invatat niciodata si cata munca e in spatele unora care, sigur, vor avea intotdeauna performante mai bune decat ale mele, pentru ca sunt sarguinciosi.
E un cuvant misto „sarguinta”. Eu am fost intotdeauna oportunista. Si la scoala prindeam din zbor, nu m-am omorat niciodata sa retin informatii. Lucru pe care il resimt acum, cand am habar despre multe lucruri, dar trebuie sa citesc la batranete ce ar fi trebuit sa stiu deja.
De-as reusi sa pun si-o ordine in ele…
Agarttha's Blog 
hopsieu a spus:
Pentru „ordine”, e nevoie (si) de timp… vine cu varsta, e nevoie de inteligenta – sa poti ajunge sa te autodefinesti, intr-un sfarsit… sa afli, dupa atatea zbateri, cine esti, de fapt (si, mai ales, „in fapt”)…
Pentru „jumatatea plina” de care pomeneai altundeva… eeeii, aici lucrurile se cam schimba… in opinia mea, e nevoie de „talent”… Mult talent… Nativ, daca se poate!… :))