De cand am inceput sa nu mai pun pret pe bani, pe lucruri, in general, am parte de bani atatia cati imi trebuie. N-ai cum sa intelegi abordarea asta, pana cand nu o experimentezi.
Parintii mei, de pilda, nu vor pricepe niciodata de ce imi cheltuiesc eu banii pentru animale. Nici nu le mai explic, am inteles eu, intr-un final, ca e inutil pentru unii.
Cand am fost in Grecia, am realizat cat de putin imi trebuie mie. Si, pana la urma, cat de putin ii trebuie oricarei fiinte, ca sa traiasca. Natura ne da resurse, radeam de o formulare din codul civil, zilele trecute: „sa le folosesti ca un bun proprietar”. M-am gandit acum la asta si are foarte mare sens. Resursele nu sunt doar fructe in copaci si apa in rauri. Sunt si oportunitati, chiar si bani. Daca stii sa le culegi, tot ce mai trebuie sa faci este sa le folosesti in scopul binelui, si vei avea intotdeauna tot ce-ti trebuie.

Mie viata mi-a aratat, si pe multe dintre ele am stiut sa le vad. Orice mi-am dorit, mi s-a dat abia atunci cand imi facea trebuinta, si am stiut sa astept. Vine un moment pentru toate, lucurile bune chiar se intampla oamenilor care stiu sa astepte.
Banii sunt un mijloc prin care eu ma pun in slujba a ceva, a unui scop. Asa vad eu, si din motivul asta nici eforturile pe care le fac ca sa-mi indeplinesc scopurile nu sunt mari, pentru ca am grija ca scopurile sa fie bune.

De restul se ocupa Altcineva, pentru mine. Si se ocupa bine. 🙂

Anunțuri