Sunt atat de obosita, incat doar moartea sau viata m-ar putea odihni. Probabil moartea, despre viata nu mai stiu nimic.  Nici n-o mai astept sa se intoarca vreodata, aproape sigur a uitat drumul. Iubirea… mi-e mila de ea ca de o sclava pe care o exploatez. Iubirea singura imi mai da sens, pana cand si ea o sa moara, sfarsita de oboseala.

Traiesc suspendat, intr-o asteptare de viata sau de moarte care ma sleieste.

Anunțuri