Multa vreme n-am inteles de ce mie imi pareau toate diferite, inca din scoala, de ce eram izolata de toti ceilalti, si de ce n-am avut nicicand prieteni. Dupa ce l-am citit pe Freud, m-am mai lamurit eu de unele lucruri, nu c-as fi facut vreodata din Freud o carte de capatai. Insa psihologul la care am mers o vreme facuse, ceea ce m-a plictisit in destula masura cat sa ma determine sa renunt la vizitele respective. E destul de neplacut sa constati ca un om specializat pe o treaba nu poate iesi din buchea unor carti pe care tu insuti le-ai citit, si nu te-au impresionat atat de tare. Sa mai dai si bani pentru asta, e vecin cu prostia.

Azi-noapte ma intorsesem cu spatele la tv, sa-l aud doar. Am inceput sa deschid iar tv-ul, de cand linistea mormantala din casa se incapataneaza sa ma deprime. Si-am auzit printre alte tampenii, o fraza care m-a edificat: ” tatii sunt prinsi in atmosfera creata de doamnele din casa, si se vad nevoiti sa le indeplineasca dorintele.”

Mi s-au limpezit si mi s-au stratificat toate negurile, azi-noapte, auzind prostia asta. Am inteles de ce eu traiesc departe de lume, chiar si atunci cand sunt bine ancorata in mijlocul ei. Mi-am amintit tot. Craciunurile, zilele de nastere, prima zi de scoala, ziua in care am intrat la liceu, ziua in care am plecat de acasa, tot. Mi-am amintit anii de singuratate, noptile in care plangeam pana dimineata pentru ca nu intelegeam, pentru ca mi se parea nedrept, pentru ca nu puteam sa accept ca mi se intampla mie.

Am urlat singura, in mine, ani de zile, la lumea incapabila sa ma primeasca si sa ma considere de-a ei. Si nu m-am putut forma mai buna de atat, pentru ca acolo unde n-am avut repere, mi-am construit stavile, ca sa nu se naruie toata munca de pana atunci. Si n-am permis, n-am permis nimanui sa ma conteste, pentru ca eu alta realitate nu aveam, decat realitatea din mintea mea.  N-am avut pe cine sa intreb, n-am stiut ce carti sa citesc, si in ce sa cred. N-aveam notiunea de adevar si dreptate, nu stiam care-i diferenta dintre bine si rau, n-am mers mai departe decat intuitiv, atat cat m-am priceput eu sa intuiesc. Am fost crescuta invatand ca singura valoare e banul. Ca trebuie sa invat ca sa am bani, ca trebuie sa ma marit cu un barbat cu bani, ca daca ai bani esti un om realizat. N-am inteles nimic din toate astea, probabil de-asta nici nu le-am facut, nu le-am perceput ca pe o motivatie.

Dar azi-noapte am avut reprezentarea a ceea ce sunt eu in raport cu lumea din jurul meu. Si este un pas catre resemnare si catre acceptarea realitatii ca oamenii nu ma vor putea intelege vreodata. Pentru ca eu n-am cum sa fiu ca ei.

Anunțuri