Omagiu maidanez pentru Tudor Arghezi!
In mijlocul orasului s-a deschis un maidan unde puteau fi fugarite cuvintele. In fiecare dimineata cativa gonaci le scoteau din tarcurile lor si le imprastiau cat de cat uniform. Sperau ca, asa ritmate, se vor aseza in versuri pentru a deveni cuvinte potrivite. Amatorii care se inghesuiau la portile maidanului primeau cateva instructiuni zdrentuite. Nu aveai voie sa pui piedica cuvantului Domnita si nici sa tragi de mustati cuvantul Dumnezeu. Cine facea asta era pe loc descalificat. Catarati pe garduri, spectatorii asteptau infrigurati sa prinda blana cate unui cuvant jupuit…. Era periculos sa gonesti prea tare fiindca taman in mijlocul maidanului te puteai lovi de o dregatorie deschisa acolo de gonacul Tudor Arghezi. Inauntru, intr-un cazan incins erau potrivite la fiert cuvintele lesinate de atata alergatura. Cele nascute din „graiuri cu indemnuri pentru vite” erau condimentate cu varf de „bici indurat”. Nimic nu se risipea, din cenusa mortilor din vatra se modelau credinte gingase sub forma unor mici „Dumnezei de piatra” pe care ii tragea pe ascuns de mustati. Si ca sa-si rada de specatatori, la sfarsit, obsedatul asta sexual cu gandul doar la „fierul cald imbratisat in cleste” adapostea, intinsa lenesa pe canapea, o Domnita. Cum nu s-a putut demonstra ca-i pusese piedica, gonacul nu a fost niciodata descalificat.

Anunțuri