Anul trecut mi s-a dezghetat sufletul. L-am simtit topindu-se si prelingandu-se din mine. A fost bine, presupuneam ca mai am suflet, dar nu mi-l mai inchipuiam dezghetandu-se vreodata. Tot anul trecut am simtit ca exista iubiri reci, si iubiri calde. Si tot anul trecut mi-am dat seama ca un suflet dezghetat e mai vulnerabil, iar o iubire calda te apropie de oameni, insa te face slab si te expune altui gen de durere, una cu care nu te poti mandri, pentru ca nu este nobila. Este o durere mica, ce pare mare doar pentru tine, si care nu-ti mai da ragaz sa te bucuri de adevarata savoare a durerii reale.  Aceea care e data de rigoarea binelui. Nu, pentru ca durerea mica te leaga la ochi, si te vezi doar pe tine. Doar erosul tau egoist.

Ieri am plans pentru un peste. Da, eu. Am plans pentru un peste care murea intr-un supermarket. Ma bucur daca ma credeti nebuna.

Sufletul meu s-a dezghetat anul trecut. Asta e bine. O sa ma mai doara.

Anunțuri