„…el ii explica ce e maturitatea. E ca stralucirea soarelui, dar nu la fel de luminoasa si dureroasa pentru ochi. E un sunet placut si vibrant, dar nu dulceag. E un fel de lejeritate. Nu pretinde atentie. Nu mai exista nevoia de a face pe plac. Este punctul in care o persoana nu mai cerseste intelegerea altcuiva. E un suras care iarta totul. Este impacarea, pacea, indepartarea de lumea materiala. E o inaltime pe care nu trebuie sa o urci pentru a o atinge. E atunci cand aluatul pasiunii e gata sa se coaca, atunci cand suierul ascutit al vantului de munte face loc unui geamat stins, iar paraiele involburate se strang, alcatuind un lac linistit.” Anchee Min- Cum am devenit doamna Mao

Publicitate