by cerulinstelatdeasupra

Azi m-au urcat pe lemnul crucii mele –
piroane reci înfipte-n sânge cald –
unic martir al propriilor stele
vestind absurduri ca un mut herald.

Câte-am pierdut, pierdute azi să fie,
câte-am cules, s-or aduna în cer,
din coaste nu-mi răsare iasomie,
şi-n buze mai port gust de Lucifer.

 
Dar lemnul ăsta mi-e ca neagra coasă,
piroanele-ascuţite mi-s Tartar,
ia-mi, Doamne, mâna şi mă du Acasă
pe mine, primul; ultimu-ţi tâlhar.

Anunțuri