Tristetea e un sentiment indus de incapacitatea noastra de a intelege ce ni se intampla. Pana la urma, capatam raspunsuri la toate intrebarile si angoasele, pana la urma toate trec, si vin altele, peste un strat de sedimente, care ne apara de abraziunea lor.
Pana la urma toate se aseaza, si nu poti sti unde e momentul acela in care sa nu te mai astepti la nimic. Dar stii ca trebuie sa deschizi ochii la ele, sa le primesti si sa le cugeti, sa le potentezi si sa le folosesti.
Toate devin un tarm, pana la urma. Si ne vom odihni.
Agarttha's Blog 