Azi mi-as dori sa fiu o femeie simpla, de la tara. Fara pretentii, fara aspiratii, fara idealuri si fara tipare. Sa cresc prunci si sa fierb fasole intr-un ceaun mare, asezat pe pirostrii. Sa spal cu sapun de casa, in copaie, sa am parul strans la spate, sub basma. Sa umblu incaltata in papuci  de plastic, si sa nu ma fi dezbracat niciodata in fata „omului” meu. Singurul, acela care m-a luat de fata mare.

Sa nu stiu ca exista mai mult pe lume, si sa nu-mi doresc mai mult.

Sa fiu, cum spunea cineva, multi ani in urma: „ce buna-i o Maricica, uneori!”. Sa fiu Maricica.

Anunțuri