Cand am ajuns azi acasa, am auzit voci pe palier, in timp ce urcam scarile. Si un glas stins s-a deslusit spunand „…va de mancare”, tanguincios. Apoi s-a auzit o usa inchizandu-se. Am ajuns in capul scarilor si am vazut un barbat slab, mic de statura, intr-un trening albastru, tocit. Mi-a repetat acelasi lucru: „sarumana, nu aveti sa-mi dati si mie ceva de mancare?”

Am simtit ca mi se taie genunchii. Mi-am dat seama ca omul ala batuse pana atunci la foarte multe usi, probabil urcase cu liftul si o luase de sus in jos.. si nu avea nimic in mana, NIMIC. Nu cerea bani, nu voia „1 leu pentru o paine”, nu cersea pentru ruda din cosciug, NU. Cerea ceva de mancare! Si Nimeni, NIMENI n-a gasit o bucata de paine prin casa. E CUMPLIT!

Publicitate