Mi-a mirosit a scoala generala si a vacanta.. nu stiu cum, de undeva din aer. A indragosteala si a pantofi noi.
De-abia asteptam vremea frumoasa, pe la 12-13 ani, sa ma imbrac cu dresuri, si cu fusta, si cu pantofi. Mi-am amintit primul sarut si biletelele de „dragoste”. De plopii din curtea scolii, si de orele de educatie fizica in care ma uitam dupa baietii dintr-a opta.

Ieri stateam in masina si ma uitam la un grup de parinti care au copii de-o seama cu fii-mea. Eram acolo sa-i luam de la autocar, dintr-o excursie. N-am simtit sa ma amestec intre ei, ii vedeam adulti seriosi, preocupati, rigurosi, stricti, tristi.

Azi mi-am dat seama cati ani am si cate lucruri fac in calitate de adult. Cum (necum) tin o casa, un copil, niste animale, am capul plin de „to do” din reflex. Chiar din reflex, nu m-am gandit niciodata la astea, nu mi le-am planificat, pe multe (altele) nici nu mi le-am dorit. Au venit peste mine si mi le-am asumat, fara sa ma sperii si fara sa ma scutur, dar nu le-am lasat sa ma patrunda, nu sunt „a lor”.

Ma simt, inca, un copil prost, caruia multi ii spun „doamna Maria”. Stupide aparente.

Anunțuri