Ieri, printre altele, imi spusese: „Sa vedeti filmul Ni vu, ni connu – in romaneste: Nevazut, necunoscut (intotdeauna imi traduce in romaneste orice expresie pe care o foloseste, orice denumire, orice), il am eu acolo, pe laptop.. e cu Louis de Funes, o sa va distrati. Am si o colectie intreaga cu Stan si Bran, va rog sa le numarati, sunt 13 cd-uri in cutia aia?” – ii confirm ca sunt. „-Bine, zice, mi-ar fi placut sa le mai vad.”

Astazi si-a amintit de Stan si Bran. „Nu vreti sa vedem un film cu Stan si Bran?„. Sa fiu sincera, nu ma dau in vant dupa Stan si Bran, spun eu. „Aveti dreptate, sunt puerili, dar ei nu sunt comici, sunt clowni. Mie imi plac pentru ca sunt deseori surprinzatori. Nu-i nimic, daca nu vreti (nu-i spusesem ca nu vreau); Louis de Funes va place?” Nu mor nici dupa De Funes, dar il dezamagisem deja o data, n-am putut sa-l refuz. Nu mi-a parut rau, am ras de cateva ori in timpul filmului, amandoi. 🙂

Si-a amintit de un film pe care spune ca l-a vazut prin 1950, cu Liselotte Pulver, un film in care ea era invatatoare in Anglia „imi amintesc multe filme pe care le-am vazut, dar nu reusesc sa le pun numele„.

In timp ce ma pregateam sa plec, dar deschisesem geamul cateva minute, sa-i intre aer proaspat, imi spune: „as vrea sa o invat limite, pe fata dumneavoastra..” – are 12 ani, zic.. „da, stiu, dar eu nu apuc sa i le predau cand va trebui sa le invete, nu mai traiesc eu 6 ani… insa as vrea sa-i explic acum, sa aiba o idee, poate-i va folosi.. stiti.. sa-i ramana ideea..”

O va invata limite pe fata mea. E stabilit.

Publicitate