Ieri, un anumit director general de la o anumita directie de protectie sociala, s-a pomenit cu mine in birou. I-am spus secretarei ca m-a trimis un anumit domn, persoana publica, pe care stiam ca il cunoaste, dar pe care eu nu-l cunosc. Se intampla sa stiu cate ceva despre el, data fiind perioada de cateva luni de voluntariat pe care am efectuat-o in timpul facultatii, in aceasta institutie. Credeam ca nu mi-a folosit la nimic, dar iata cum imi foloseste.

I-am relatat rapid situatia (ma invitase sa iau loc, dar el statea in picioare, semn ca se grabea) si i-am spus ca am nevoie de un loc intr-un camin de batrani, incepand de „azi”.

– Doamna, cu toata bunavointa, sigur ca vreau sa va ajut, dar nu se poate de pe o zi pe alta, trebuie sa avem un dosar, sa facem o ancheta sociala… si aprobarile acestea le da primarul, eu doar fac recomandari.
– Domnule, cu tot respectul, situatia este grava si urgenta, nu avem timp sa il deranjam pe domnul primar, credeti ca s-ar rezolva mai usor daca apelez la televiziune? Un aport mic in campania electorala cred ca nu cauzeaza nimanui…

Pune mana pe telefon si isi cheama secretara: „te rog sa iei o copie a contractului de vanzare/cumparare pe care il are doamna, si sa-l arati la juridic, spune ca nu exista clauza de intretinere”, apoi, adresandu-mi-se mie, imi intinde un opis: „sa aduceti toate documentele de pe hartia asta. Daca azi mi le aduceti, tot azi trimit ancheta sociala la domiciliul batranului, si maine il internam. Aveti aici si numarul meu de telefon.”

No comment.

Publicitate