Am reusit sa gandesc „big”, poate pentru prima data in viata. Si e bine. E drept ca era si mai bine daca mi-ai fi fost alaturi, dar stiu deja ca nu le pot avea pe toate.
Acum niste ani, ma intrebam cu groaza cum va fi clipa asta, cand voi constientiza ca nu mai esti. N-o puteam concepe. As fi facut orice sa te tin acolo, doar ca sa ma pot gandi la tine cand nu stiu ce sa fac. Ok, nu doar pentru asta.
Lucrurile s-au asezat, totusi, cum trebuiau sa fie. Mi-ai dat aripile si m-ai invatat sa zbor. N-o sa fac niciodata volte si piruete, dar tin drumul drept si asta mi se pare mare lucru.
Orice drum duce catre cale. Cred. Drumul meu de acum ma apropie de tine, desi pare ca ma duce in alta parte. E frumos acolo unde esti tu. Esti un om alb. Mai tii minte cand ti-am spus asta? Da, in prima zi.

🙂 .. in prima zi.. ca si cand as putea sti cand a fost prima mea zi cu tine. Ca si cand totul a inceput acolo. Si ca si cand s-ar sfarsi. Aiurea. 🙂 E totul un inceput.

Publicitate