Ti s-a intamplat vreodata sa citesti un text si sa te transpui atat de bine in pielea personajului incat sa-i simti, la propriu, durerea? Eu nu am cum sa explic in cuvinte asta, atata doar ca simt atat de acut si de patrunzator ce se intampla acolo si doare atat de rau, incat imi deregleaza si respiratia, si bataile inimii si-mi creaza si-un atac mic de panica, pentru ca senzatia e ca venita din alta lume, nu stiu ce e cu ea, de ce a venit sau daca mai pleaca.

Eu nu te-am inteles cu mintea, probabil niciodata, dar atat de bine te-am simtit, incat am stiut aproape tot, mereu.

De-asta am eu curajul sa vin dupa tine, ti-am urmat fiecare pas cu sufletul si te-am stiut pe fiecare treapta si te-am iubit cu cat te indepartai, pentru ca incepeam sa inteleg.

Nu ma mai dor durerile mele, domnul meu. Dar zambetul meu nu va fi soare in viata asta nu am trait complet.

Anunțuri