Despre sfinti nu vorbesti urat. Mai ales daca esti drept (sau nedrept) credincios, cartile te-au invatat ca sfintii au merite deosebite (pe care tu, in nemernicia ta, nu le vei avea niciodata), ca au facut fapte nemaipomenite pe pamantul asta, cat au trait, iara dupa ce au murit (ca asa e, sfintii sunt doar morti) au avut asigurat un loc la dreapta, stanga, dinaintea sau dinapoia Tatalui (ca nu le-a facut nimeni ierarhia) sau, cel putin, pe peretii unei manastiri.
Fericiti cei saraci cu duhul (care cred in doctrina asta), dar fericiti si aia care isi fac chip cioplit si cred (in prostia lor) ca sfintii umbla liberi printre noi. Ba se mai uita si asa contemplativ la ei, parca asteptand sa li se formeze un norisor alb sub fund si sa se inalte doua picioare deasupra mesei, de unde sa-si bea cu un pai cafeaua, ingaduitor si meditativ.
Daca „sfantul” vorbeste, ai pus-o. Tot ce spune el despre tine, despre ceilalti, despre viata, despre oricepelume, sunt asa, niste nestemate pe care le prinzi cu gura cascata – ca sa nu le pangaresti cu mainile-ti spurcate – si le aduni ca vita intr-un sirag pe care il porti peste tot cu tine si il framanti ca pe matanii, aratandu-l celorlalti de cate ori ai ocazia si dormind cu el sub perna ca poate n-ai inteles tu ziua toata invatatura, si te mai iluminezi noaptea, prin lucratura domnului si darul sfantului duh.
Siii, azi asa, maine asa, uiti ca mai esti femeie, mama, amanta, nevasta, sau ce dracu erai tu inainte sa te atinga pleasca asta divina, si ti se pare ca, daca el poate tot ce spune (ca tu asa crezi, ca poate), o sa poti si tu intr-o zi, mai incolo, muuult mai incolo, cand o sa meriti sa poti. Ca, nu-i asa, fiecare are ritmul lui, timpul lui, nu poti arde etape si nu poti grabi sfintii sa-ti dea asa, toata invatatura calup, ca sa faci tu Tzup-tzup de pe o treapta pe alta, sa i-o iei, doamne fereste, inainte, si sa-i strici sfintenia.
Si daca nu mori in timp ce astepti (ca viata e scurta si nu sta dupa tine sa te mantuiesti), te trezesti intr-o zi ca te roade ceva in burta. Si ca sa nu te lepezi de sfantul tau, il intrebi: – Ce ma roade pe mine in burta, sfantule? Si el iti zice: – Viermele indoielii, fata mea. Si tu, de rusine, te duci si te ascunzi intr-un colt si te rogi de vierme sa moara, ca sa nu te mai traga inapoi de la mantuire. Si cum stai tu asa pe vine, dorindu-ti sa-l elimini, de dupa celalalt colt apare sfantul tau, la brat c-o muritoare fara vierme in burta, dar cu fluturi in stomac.
Si te gandesti, ca un profan ce esti, ca toti sfintii transforma fluturii in viermi, daca nu-i canonizezi la timp.
Dai muzica mai tare si pleci de la mantuirea ta de 5 minute catre tine, pe unde dracu te-oi fi lasat.

apus

Publicitate