Nu-i loc pe lumea asta unde omul sa nu se dea in stamba impotriva naturii, chiar daca, de cele mai multe ori, nu o face din rautate, ci din prostie. Am intalnit, in cele trei zile pe care le-am petrecut pe litoralul romanesc, civilizatie, si lipsa totala de bun simt, la doar 20 km distanta.

Vadu este un loc unde oamenii respecta natura, unde n-am vazut nicio hartie sau pet aruncate pe plaja, unde seara se lasa o liniste divina, unde atv-urile sunt un accident, iar muzica deranjanta nu exista. Inca.

Corbu se definea la fel acum cativa ani, fost-a insa invadat de plozi galagiosi, de tarani nesimtiti, de lanturi de aur, coji de semninte si injuraturi la tot pasul. Despre cat rau poate face omul e greu a descrie in cuvinte, dar ieri, cand am vazut un infect dintr-asta scotand meduze din mare, pentru ca imbecilele-i odrasle sa infiga bete in ele, l-as fi ucis. Am vrut sa plec, gandind ca o sa-mi aprind paie in cap daca ii spun ceva, dar n-am putut sa nu merg pana la el ca sa-l intreb DE CE face asta.
Mi-a spus ca el a locuit 12 ani in Franta, si asa a vazut el acolo, pentru ca meduzele curenteaza. I-am spus despre exemplul pe care il da copiilor lui, despre locul si rostul vietuitoarelor pe lume, despre bunatate si armonie. Nu retin exact, dar am pus tot sufletul in vorbele alea, si am incercat sa le aleg pe intelesul lui, in cuvintele lui, raportat la experienta lui. I-am vorbit frumos, mi-a vorbit si el frumos, facea pauze intre cuvinte, gandea, incerca sa priceapa. L-am simtit neincrezator si jenat, dar s-a oprit din a mai ucide meduze.

Imi critica cineva mizantropia, spunandu-mi ca in fiecare om exista o farama de dumnezeu. Eu cred ca exista oameni rai, care l-au scos din ei pe dumnezeu, dar sunt putini.
Pe langa acestia insa, sunt foarte multi prosti, carora suntem datori sa le punem ganduri bune in cap. Daca intoarcem privirea, facem un rau mult mai mare.