Sa ma iubesti strivita de covor,
sa ma patrunzi vulgar si cu furie,
sa ma renasti abandonata
in bratele agoniei extatice,
impinsa la paroxism
pe ritmul contractiilor trupului meu,
delirand in spasmele placerii carnii tale.

Mai tarziu ma vei privi cu mila, cu intelegere si dezgust,
Toate astea in timp ce inchizi ochii si revezi femei-tarfe,
Aceeasi carne putrezita de acelasi timp irepetabil.

Vei vrea sa ma sfasii, sa te speli cu sangele tasnind din mine,
Sa-ti inabusi in gat urletul inutilitatii sorbindu-mi inima,
Iluzoriu resemnat in abisul pe care eu nu pot sa-l inteleg.
Dar e prea simplu sa ma strivesti, ca pe un vierme, de covor,
pentru ca m-ai iubit
Si-ai vrut sa ma salvezi, indepartandu-te,
Iar acum pleci, zambind ca tac,
Si plangi ca-s prea femeie sa-ti fiu inger.

Raman o imagine pictata pe covor.

Anunțuri