Si m-am bucurat prea repede. Primaria a trimis vineri o salvare sa-l transporte la centru, asa cum a promis. Atata doar ca l-au transportat, provizoriu ziceau ei, la un centru de urgenta pentru persoane fara adapost. Ce poate fi acolo, n-am cuvinte sa descriu.

Dimineata m-am dus in vizita la dom’ director, dar n-a putut sa ma primeasca. Am cam inteles eu de ce, noroc ca rezolvasem in weekend sa-l mut. Am anuntat secretara ca il iau de acolo, ca sa stie, sa nu ma acuze de rapire. L-am dus la un azil privat, s-au gasit banii pentru asta. I-au facut baie, l-au schimbat de haine, l-au asezat intr-un pat cu vedere la televizor. Parea multumit cand am plecat.
E foarte linistit, oricum. E un om aprig din fire, si-l vad cum face eforturi sa nu ma supere, sa ma asculte, sa nu ceara mai mult decat ii ofer.

Anunțuri