Te-am visat. Te tinea o femeie in brate, intr-o cafenea. Era un soi de lounge, cu niste canapele din piele, de culoarea untului, si rula un film, pe plasma, la care ne uitam toti. Eram si eu acolo. La o alta masa, undeva in spatele tau.
Ea isi sprijinise bratul pe spatarul canapelei in asa fel incat sa te poata cuprinde si pe tine, iar tu iti apropiasesi soldul de curbura trupului ei cald. Stiu sigur ca era cald, pentru ca erai cuibarit ca intr-o gaoace de ou si aveai pe chip o expresie de multumire pe care eu, doar de vreo doua ori am reusit sa ti-o aduc.
Ceilalti doi, cu care stateam eu la masa, stiau. Ciudat, pentru ca nu stie nimeni. Astia stiau si m-au privit atat de insistent pana cand am izbucnit intr-un plans infundat, care trebuia neaparat sa-mi treaca repede, inainte sa ma vezi. Era un cuplu, el mi-a spus: “termina odata cu omul asta! nu vezi ca-ti face rau?”
“E vina mea.” Ei n-au inteles de ce e vina mea. Si n-au crezut. Dar e. A disparut, dintre noi, firescul. Am incercat atat de mult sa stau la distanta cuvenita, sa nu te agasez, sa nu te sufoc si sa nu te determin sa ma respingi, incat acum am obtinut efectul invers, acela de a nu te mai putea atinge.
Nu te pot lua de brat, pe treptele unui restaurant, ca sa nu alunec, nu-ti pot explica, cu gesturi, o anumita reactie sau episod, asezandu-mi mainile pe bratul tau.
Dupa ce nu te-am atins atata timp, daca as face-o, n-ar mai fi un gest firesc, ci o reactie de om in pragul inecului, cu mana pe colacul de salvare.
Mi s-a plasticizat modul de manifestare in preajma ta. Cred si eu ca te enervez, eu insami nu ma suport. Mi-e dor de glumele tale, de rasul tau din tot sufletul, de respiratia linistita cand stateai cu ochii inchisi, mi-e dor sa ma privesti ca pe oricare femeie. Uite, am ajuns la asta. Asa a inceput razboiul.
Ma tratai ca pe toate celelalte si eu ma luptam sa-ti demonstrez ca-s mai de soi. Nu sunt. Si acum ma tratezi preferential, cu artificialitate si raceala. Am inteles ca am gresit, dar nu stiu cum sa ma mai intorc acolo. Vreau sa fii misogin si la adresa mea, sa ma ironizezi si pe mine, sa ma umilesti cum faceai atunci, vreau tot ce le faci si lor si eu m-am exclus pentru ca sunt “speciala”. Tu n-ai facut decat sa-mi dai ceea ce credeam eu ca meritam. Am gresit.
Acum te-as vrea inapoi, si nu stiu cum te mai pot intoarce. Nu stiu unde esti. Daca treci pe-aici.. te rog, opreste-te putin.
