Nazim Hikmet

„A fost odata ca niciodata
Un urias cu ochi albastri
Indragostit de o femeie maruntica.
Care iubea o casa foarte mica
Cu o gradina sub fereastra
Iar in gradina mult caprifoi cu florile-n lumina.
Dar uriasul o iubea cu dragostea-i de urias
si mainile-i facute sa inalte un intreg oras
Se-mpiedicau si nu erau in stare
Sa apuce lucruri maruntele
Adica, sa dureze o casa foarte mica
Cu o gradina sub fereastra
Iar in gradina mult caprifoi cu florile-n lumina.
A fost odata, ca niciodata,
Pentru ca daca n-ar fi nu s-ar povesti,
Un urias cu ochi albastri
Indragostit de o femeie maruntica.
Si, intr-o buna zi,
Visand la geamul casei sale cu gradina,
Ea ochilor albastri le-a spus:
” Ramaneti cu bine ! ”
Si-a venit un oarecine cu stare si avere
Si a dus-o pe femeia maruntica
La visul ei, adica
I-a construit o casa foarte mica,
Cu o gradina sub fereastra
Si in gradina mult caprifoi cu florile-n lumina.
Iar uriasul a-nteles…
Ca dragostea-i de urias
Nu poate ca sa-ncapa
Intr-o casuta foarte mica,
Cu o gradina sub fereastra
Iar in gradina, mult caprifoi cu florile-n lumina.”

Anunțuri