De-a lungul vremii, atatia viermi,
Tesut-au valuri de matase,
Cu sufletul, doar pentru tine.

Si te-au iubit pana cand te-ai scarbit,
mereu mangaiat de matase.

Ne nastem, noi, viermii, sa tesem matase.
Alt drum nu stim, eu altceva nu pot.

O sa ma sufoc in iubirea mumie
in care de bunavoie ma-nfasor,
Si o sa mor, inainte de toate,
Inainte de maine sper sa mor.

Ma-mbraca, ma stapaneste, ma domina si ma distruge.
Eu nu mai sunt, din mine a ramas matasea.